Autor: Ciurtin Tavi

Dumnezeu, in fiecare dimineata, imi face, visul-noptii, scrum, …am un privilegiu, sa traiesc, povara nu e grea, dar mi-o asum!

Dacă vreau să fiu, ce sunt, de e liber pe pamânt, dacă soarele în loc…ar sta, eu…din Blaj,n-aş mai pleca!

Cred în Dumnezeu, tu crezi? Nu-i alături ca să-l vezi Vezi doar răul ce-l suprimă Multora ce n-au vreo vină…

În seara când si cerul parca ne sfida ai stins lumina nopții peste noi când ploaia-n geam cu dor ne

Mă las să curg așa cum curge… viața asta și…Șontâc mă regăsesc în emisferă… aproape ca să fac… nimic! Că

Ce vise au actorii… si cati eram, prin vaste case mari… pe unde noi „plangeam”… Aproape de restriste… ne confundam

În timpul scurt, ce mi-a cosit avântul, ca iedera pe casă, dorul, mă umbreşte, singurătatea toată, se uneşte… în litera