Arta

Mă las să curg așa cum curge… viața asta și…Șontâc mă regăsesc în emisferă… aproape ca să fac… nimic! Că

Ce vise au actorii… si cati eram, prin vaste case mari… pe unde noi „plangeam”… Aproape de restriste… ne confundam

În timpul scurt, ce mi-a cosit avântul, ca iedera pe casă, dorul, mă umbreşte, singurătatea toată, se uneşte… în litera

Dorul meu, scump nepotel, tu firav, si mititel, ai vestit in toata tara, c-a venit iar primavara! Cand te vad,

Ochii tai, frumosi, plini de iubire, ii regasesc la fiecare intalnire, astept cu drag, acele vapai, imi dau putere, viata

Cand ochii i-am deschis,spre seara ai nins sub mine flori de mar, speriat fugeam spre primavara, purtand steluta mea in

astă noapte… n-a fost noapte am jucat ruleta-mare, …până înspre dimineaţă, n-avui ochii de culcare. m-am uitat prin sala, unde

Ai plecat spre zări senine, tu de fapt, le-ai selectat, ne privind deloc în urmă, tu pe mine m-ai uitat.

Prin amintiri, am mai cîștigat încă o zi, mi-ai rulat prin față, fără ca tu să știi, o versiune a

M-am nascut in secol douazeci, ca arma, pentru ce va fi, si mosul s-a nascut, in secol ca si mine,