O carte veche

O carte veche de 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă toate
teoriile istorice despre cultura strămoşilor noştri
• Mai 15, 2014
• Scris de Valentin Höniges

Dacii scriau de la dreapta la stânga, iar citirea se făcea de jos în
sus

De la daci nu au rămas izvoare scrise. Prea puţine se ştiau despre
locuitorii zonei carpato–dunărene, după retragerea romanilor. O carte
veche de aproape 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă
teoriile istoricilor. Manuscrisul cuprinde primele documente scrise
în această perioadă istorică. A fost scrisă cu caractere dacice, de la
dreapta la stânga, şi se citeşte de jos în sus. Vorbeşte despre despre
vlahi şi regatul lor. Mulţi au încercat să descifreze Codexul Rohonczi,
dar n–au putut. Arheologul Viorica Enachiuc a tradus, în premieră,
filele misteriosului manuscris. Dăruită de un grof În 1982, Viorica
Enachiuc a aflat dintr–o revistă publicată în Ungaria de existenţa în
arhivele Academiei Ungare a Codexului Rohonczi. Se spunea că e
redactat într–o limbă necunoscută. A facut rost de o copie. Timp de
20 de ani, a muncit ca să–i descifreze tainele. Manuscrisul se afla în
Arhivele Academiei de Ştiinţe a Republicii Ungaria. E o carte legată în
piele. A fost păstrată în localitatea Rohonczi până în anul 1907. Groful
Batthyany Gusytav a dăruit–o Academiei de Ştiinţe a Ungariei, în
1838. Nu se ştie prin câte mâini a trecut de–a lungul secolelor.
„Scriere secretă” După Al Doilea Razboi Mondial, doctorul Vajda
Joysef, preot misionar, îi scria cercetătorului Otto Gyurk, în legatura
cu Codexul: „Se găseşte în Arhivele Academiei de Ştiinţe a Ungariei o
carte rară, Codexul Rohonczi. Acest Codex este scris cu o scriere
secretă, pe care nimeni n–a reusit s–o descifreze până acum. Şi eu am
Încercat. Literele sunt asemănătoare scrierii greceşti. M–am gândit că
seamănă şi cu literele feniciene, apoi am încercat pe baza vechii
scrieri ungureşti, dar n–a mers. Toate încercările le–am aruncat în
foc”. După ce a studiat Codexul, cercetătorul Otto Gyurk a publicat, în
1970, o parte din observaţiile sale într–un articol, în care a încercat să
identifice acele semne din manuscris care ar putea semnifica cifre.
Alfabet dacic cu 150 de caractere
Viorica Enachiuc a descoperit că textele Codexului au fost redactate
în secolele XI si XII, într–o limbă latină vulgară (daco–romana), cu
caractere moştenite de la daci. „Sunt semne care au aparţinut
alfabetului dacic, ce cuprindea aproximativ 150 de caractere, cu
legăturile respective. Textele din Rohonczi au fost redactate în latina
vulgară, dar într–un alfabet dacic, în care dominante sunt străvechile
semne utilizate de indo–europeni în epoca bronzului”, spune aceasta.
Solii şi cântece ale vlahilor Codexul are 448 de pagini, fiecare cu circa

9–14 şiruri. În text sunt intercalate miniaturi cu scene laice şi
religioase. E scris cu cerneală violet. Cuprinde o culegere de
discursuri, solii, cântece şi rugăciuni, care include 86 de miniaturi.
Consemnează înfiinţarea statului centralizat blak (vlah), sub
conducerea domnitorului Vlad, între anii 1064 si 1101. „Sunt
informaţii despre organizarea administrativă şi militară a ţării ce se
numea Dacia. Avea hotarele de la Tisa la Nistru şi mare, de la Dunăre
spre nord până la izvoarele Nistrului. Mitropolia blakilor avea sediul la
Ticina – cetatea din insula Pacuiul lui Soare”, a descoperit Viorica
Enachiuc. „Jurământul tinerilor blaki” Codexul conţine şi versurile unui
cântec de luptă, numit „Jurământul tinerilor blaki”, care a fost tradus
în felul următor:
„O viaţă, tăciunele Şarpelui, puternic veghetor,/
Înşelator, să nu primeşti a te uni/
Cu prorocirile Şarpelui, anuale, pentru că lovit/
Vei fi/ Cântecul cetăţii aud îndelung/
Mergeţi vioi, juraţi pe caciulă, pe puternica caciulă!/
Să juri cu maturitate şi cu convingere!/
Să fiu ţie putere vie, trăiesc, în luptă să fiu!/
Alesul jurământ preţuieşte şoimul tău, mergi cu jurământ puternic!”
Notă: Codexul Rohonczi (grafii alternative: Codicele şi Rohonczy sau
Rohonc, în toate combinaţiile) este un document controversat al cărui
sistem de scriere este inedit şi încă nedescifrat în mod convingător.
Este numit după orăşelul Rohonc (Rohoncz e grafia maghiară veche;
pe germană Rechnitz, pe croată Rohunac), aflat astăzi în provincia
Burgenland din estul Austriei. Membra UNESCO Viorica Enachiuc e
absolventă a Facultăţii de Filologie, secţia Română–Istorie, din cadrul
Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, promoţia 1963. Lucrarea
de licenţă şi–a luat–o în arheologie. E membră UNESCO din 1983.
Mulţi ani a condus şantiere arheologice în Oltenia, Muntenia şi
Moldova. A cercetat scrierile vechi din neoliticul mijlociu şi epoca
dacică. Şi–a prezentat lucrările la conferinţe în ţară şi în străinătate:
Austria, Franţa, Germania, Italia, Israel. Burse de studiu a primit în
Italia, pe probleme de arheologie, şi in Danemarca, unde a studiat
scrierea runică. Aceste fapte nu sunt secrete.