Suntem \u00een Duminica dinaintea pr\u0103znuirii \u00cen\u0103l\u021b\u0103rii Sfintei Cruci. O uvertur\u0103 la marea simfonie de slav\u0103 prin care cerem lui Hristos s\u0103 ne \u00eenve\u021be cele dup\u0103 Cruce. C\u0103ci abia \u00een Lumina \u00cenvierii vedem cum se cuvine Golgota, r\u0103s\u0103ritul de \u00cemp\u0103r\u0103\u021bie prin care domin\u0103 \u00eentunericul \u0219i moartea. Prin care biruit\u0103-i moartea. Dinspre Golgota, cuvintele Evangheliei acesteia par s\u0103 fie \u0219i mai cutremur\u0103toare. C\u0103ci\u00a0 Hristos trece\u00a0 prin adev\u0103rurile cuprinse \u00een ele. Este Adev\u0103rul din ele. De fapt, cuvintele acestei Evanghelii ne vestesc cele cere\u0219ti, de\u0219i Domnul se \u00eentreab\u0103: \u201eDac\u0103 v-am spus cele p\u0103m\u00e2nte\u0219ti \u0219i nu crede\u021bi, cum ve\u021bi crede de v\u0103 voi spune cele cere\u0219ti?\u201d (Ioan 3, 12). \u00cemi pare o interoga\u021bie \u00eenc\u0103 valid\u0103. Istoria \u00eentreag\u0103 a fiin\u021bei umane dup\u0103 \u00cenviere este o v\u0103dire a lui Hristos Iisus \u00een toate ale vie\u021bii. \u0218i-L privim mereu cu ochii larg \u00eenchi\u0219i. Cu \u00eencr\u00e2ncenare str\u00e2ngem pleoapele ca ni\u0219te copii r\u0103sf\u0103\u021ba\u021bi \u0219i prostu\u021bi. Refuz\u0103m vederea adev\u0103rurilor pe care Domnul ni le d\u0103ruie\u0219te, le \u00eempline\u0219te \u00een Trupul \u0219i S\u00e2ngele S\u0103u.<\/p>\n
Cel dint\u00e2i adev\u0103r ceresc al Vestirii Sale este c\u0103 \u201enimeni nu s-a suit \u00een Cer, dec\u00e2t Cel Ce S-a cobor\u00e2t din cer, Fiul Omului care este \u00een cer\u201d (Ioan 3, 13). Cum vine asta? Cum e posibil acest paradox? Prin dumnezeirea Fiului. Numai \u00een m\u0103sura \u00een care credem c\u0103 Iisus Hristos este Domn \u0219i Dumnezeu, Dumnezeu adev\u0103rat din Dumnezeu adev\u0103rat, n\u0103scut iar nu f\u0103cut \u2013 c\u0103ci f\u0103cut era idolul ce furase \u00eenchinarea lumii \u00een multe etape ale sale \u2013 credem aceste cuvinte. Le d\u0103m cheie de \u00een\u021belegere. Biserica exprim\u0103 acestea \u00eentr-un tropar ce se roste\u0219te de c\u0103tre preot atunci c\u00e2nd, \u00een tihna finaliz\u0103rii Proscomidiei (preg\u0103tirii darurilor pentru a fi aduse la Altar), t\u0103m\u00e2ind p\u00e2inea \u0219i vinul ce vor fi Cuminecare, roste\u0219te: \u201e\u00cen morm\u00e2nt cu trupul, \u00een iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, \u00een rai cu t\u00e2lharul \u0219i pe tron cu Tat\u0103l \u0219i cu Duhul ai fost, Hristoase, toate umpl\u00e2ndu-le, Cel ce e\u0219ti necuprins\u201d (Liturghier, Bucure\u0219ti, 2012, p. 130). Nevoia de a rosti \u00een metafor\u0103 liturgic\u0103 acest adev\u0103r este dat\u0103 de ad\u00e2ncimea lui. De\u00a0 neputin\u021ba noastr\u0103 de a cuprinde \u00een cuv\u00e2ntul uzual \u0219i uzat astfel de m\u0103rturii paradoxale.<\/p>\n
Cel de-al doilea adev\u0103r \u00eens\u0103 m\u0103 cutremur\u0103: \u201e\u0218i dup\u0103 cum Moise a \u00een\u0103l\u021bat \u0219arpele \u00een pustie, a\u0219a trebuie s\u0103 se \u00eenal\u021be Fiul Omului , ca tot cel ce crede \u00een El, s\u0103 nu piar\u0103 ci s\u0103 aib\u0103 via\u021b\u0103 ve\u0219nic\u0103\u201d (Ioan 3, 14-15). Cuv\u00e2ntul M\u00e2ntuitorului face referire la un episod pe care evreii \u00eel \u0219tiau prea bine: \u00cen fa\u021ba revoltei poporului lui Israel \u00eempotriva lui Moise, care primise izb\u0103vire \u0219i biruin\u021be dar tot nemul\u021bumit era, Domnul trimite asupra c\u00e2rtitorilor \u0219erpi venino\u0219i, care mu\u0219cau cu moarte. Poc\u0103indu-se poporul, cere aceluia\u0219i Moise, huiduitul \u0219i scuipatul, s\u0103 cear\u0103 de la Dumnezeu \u00eendurare. Moise ridic\u0103, la \u00eendemnul Dumnezeului celui Viu, un \u0219arpe de aram\u0103 a\u0219ezat pe un st\u00e2lp. Oamenii priveau \u00eendat\u0103 dup\u0103 mu\u0219c\u0103tura \u0219erpeasc\u0103 spre \u0219arpele cel de aram\u0103 \u0219i tr\u0103iau (Numeri 21, 1-9). Locul \u0219arpelui pe st\u00e2lp e luat de Fiul Omului. O \u00een\u0103l\u021bare care vindec\u0103 de moarte \u0219i r\u0103utate c\u00e2rtitoare oamenii. Hristos spunea aceasta despre Sine. \u00cen mijlocul c\u00e2rtirii aduse la adresa lui Dumnezeu, de care, vai, ne-am \u00eemboln\u0103vit \u0219i noi cu u\u0219urin\u021b\u0103, solu\u021bia este \u00centruparea, urcarea pe st\u00e2lpul Crucii a M\u00e2ntuitorului pentru ca moartea s\u0103 nu ne cuprind\u0103 definitiv. S\u0103 fi fost idolatru Moise c\u00e2nd \u00eemplinea cuv\u00e2ntul Domnului, f\u0103urind un \u0219arpe de aram\u0103 \u0219i pun\u00e2ndu-l pe st\u00e2lp? Dac\u0103 da, aten\u021bie, acuz\u0103m de idolatrie pe Dumnezeu. Dac\u0103 nu, la ce se pornesc to\u021bi \u00eempotriva exprim\u0103rii prin Cruce a Tainei izb\u0103virii noastre din moarte de vreme ce Dumnezeu \u00een\u021belege deplin c\u0103 omul are nevoie de un suport imagistic pentru a \u00een\u021belege taina nemuririi? Care este \u00eens\u0103 fundamentul g\u00e2lcevii pe Cruce? Simplu. O spune Domnul. Ca tot cel ce crede \u00een El s\u0103 nu piar\u0103 \u0219i s\u0103 aib\u0103 via\u021b\u0103 ve\u0219nic\u0103. S\u0103 crezi \u00een El. Nu \u00een ce crezi tu c\u0103 este El. El este \u0218arpele de aram\u0103 a\u0219ezat pe st\u00e2lp prin R\u0103stignire. La care privind cu credin\u021b\u0103 moartea nu te poate otr\u0103vi. Simpl\u0103 imagine, vor zice unii. Nu \u0219i cei care au \u00eenfruntat vreodat\u0103 un front, cutremur\u0103toarea moarte ori boal\u0103. Acolo, \u00een fa\u021ba mor\u021bii, semnul unei realit\u0103\u021bi care vindec\u0103 este aceea care te face s\u0103 transcenzi frica, s\u0103 crezi, s\u0103 ie\u0219i din ieftina c\u00e2rteal\u0103 a suferin\u021bei.<\/p>\n
Cel de-al treilea adev\u0103r este \u0219i el r\u0103spunsul la toate ifosele de judecare a lui Dumnezeu pentru toate excesele umanit\u0103\u021bii aflate \u00een delir automutilant pe post de proces constructiv: \u201eC\u0103ci Dumnezeu a\u0219a a iubit lumea, \u00eenc\u00e2t pe Fiul S\u0103u Cel Unul-N\u0103scut L-a dat ca oricine crede \u00een El s\u0103 nu piar\u0103, ci s\u0103 aib\u0103 via\u021b\u0103 ve\u0219nic\u0103\u201d. \u0218i apoi pare c\u0103 \u0219i explic\u0103 de ce: \u201eC\u0103ci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul S\u0103u \u00een lume ca s\u0103 judece lumea, ci ca s\u0103 se m\u00e2ntuiasc\u0103 prin El lumea\u201d (Ioan 3, 16-17). Cu alte cuvinte, cum t\u00e2lcuia IPS Bartolomeu Anania \u00eentr-un g\u00e2nd, suntem pu\u0219i s\u0103 alegem \u00eentre \u00cemp\u0103r\u0103\u021bia Mielului venit s\u0103 ridice p\u0103catele lumii \u0219i lumea \u00een care nu mai conteaz\u0103 nimic. Ce putea face mai mult Dumnezeu dec\u00e2t s\u0103-\u0219i dea Fiul pentru noi ca Jertf\u0103 \u0219i \u00eenc\u0103 jertf\u0103 pe cruce? A\u021bi remarcat vreodat\u0103 c\u0103 aproape to\u021bi cei care comenteaz\u0103 \u00eempotriva lui Dumnezeu nu sunt \u00een stare s\u0103 jertfeasc\u0103 nimic pentru a-L \u00een\u021belege? \u0218i c\u0103 pe m\u0103sur\u0103 ce jertfesc \u2013 doneaz\u0103 pentru te miri ce cauz\u0103 umanitar\u0103, aduc un ajutor oarecare \u2013 \u00eencep s\u0103-L cunoasc\u0103 pe Dumnezeu. Pentru c\u0103 Binele nu poate fi dezlipit de Persoan\u0103. Nu poate fi doar principiu. Nu exist\u0103 dec\u00e2t \u00een ipostaziere, a\u0219ezare \u00een persoan\u0103. Desigur cuvintele \u0219i-au pierdut con\u021binuturile prin care Hristos se f\u0103cea \u00een\u021beles. Via\u021ba ve\u0219nic\u0103? M\u00e2ntuire? Dac\u0103 atribute umane ontologice de genul mam\u0103 \u0219i tat\u0103 sunt jupuite \u0219i aruncate \u00een cazanul cu smoal\u0103 al intereselor plafoniarde ale ideologiei de gen cum crede\u021bi c\u0103 vom mai \u00een\u021belege \u00een timp cuvintele Evangheliei? Cum vom mai rosti Tat\u0103l nostru? Ori cum vom pricepe \u00een ce mod at\u00e2t de mult a iubit Acesta lumea c\u0103 a dat pe Fiul S\u0103u s\u0103 piar\u0103 ca noi s\u0103 avem via\u021b\u0103 ve\u0219nic\u0103?<\/p>\n
Nu putem ie\u0219i din Evanghelie f\u0103r\u0103 s\u0103 ne pierdem sensul ca oameni. Sens care se cre\u0219te \u00een jertfa pentru aproapele, \u00een ie\u0219irea din egoism, din egolatrie. C\u00e2t de minunat exprim\u0103 aceasta Sf\u00e2ntul Ioan Gur\u0103 de Aur: \u201eTo\u021bi s\u0103 pr\u0103znuim v\u0103z\u00e2nd pe Dumnezeu pe p\u0103m\u00e2nt \u0219i pe om \u00een ceruri. Pe cel de sus-jos, din pricina tainei \u00centrup\u0103rii, \u0219i pe cel de jos-Sus din pricina iubirii de oameni\u201d. Omenirea a fost mereu \u00een cump\u0103n\u0103 c\u00e2nd pe st\u00e2lpul m\u00e2ntuirii s-au insinuat idolii, idolatriile-ideologiile. \u0218i cump\u0103na s-a f\u0103cut mereu cruce pentru a izb\u0103vi lumea din p\u0103cat. Hristos ne \u00een\u021belege neputin\u021ba de a \u00een\u021belege cele p\u0103m\u00e2nte\u0219ti, cu at\u00e2t, dar, mai mult, cele cere\u0219ti. Confuzia \u00eentre planuri este parte a schizofreniei ideologice \u00een care ne tr\u0103im vie\u021bile. M\u0103car adev\u0103rurile s\u0103 nu le mai anul\u0103m prin negociere cu iadul. Adev\u0103rul din Evanghelia de ast\u0103zi e simplu. Dumnezeu a\u0219a a iubit lumea \u00eenc\u00e2t pe Fiul S\u0103u Cel Unul N\u0103scut L-a dat, ca oricine crede \u00een El s\u0103 nu piar\u0103, ci s\u0103 aib\u0103 via\u021b\u0103 ve\u0219nic\u0103!<\/p>\n
(Pr. prof. Constantin Necula- cf. doxologia.ro)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Suntem \u00een Duminica dinaintea pr\u0103znuirii \u00cen\u0103l\u021b\u0103rii Sfintei Cruci. O uvertur\u0103 la marea simfonie de slav\u0103 prin care cerem lui Hristos<\/p>\n","protected":false},"author":4,"featured_media":8416,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","footnotes":""},"categories":[34],"tags":[],"class_list":["post-8418","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-religie"],"yoast_head":"\n