Pe vremea dreptcredincio\u0219ilor \u00eemp\u0103ra\u021bi Arcadie (395-408) \u0219i Onorie (395-423) a fost \u00een Roma cea veche un b\u0103rbat dreptcredincios, anume Eufimian, mai mare \u00eentre boieri \u0219i foarte bogat. El avea trei mii de slugi, care purtau haine de m\u0103tase \u0219i br\u00e2ie de aur. Dar nu avea fii, fiindc\u0103 femeia lui era neroditoare. \u0218i era bun acel om, p\u0103zind poruncile lui Dumnezeu cu dinadinsul, postea \u00een toate zilele p\u00e2n\u0103 la al nou\u0103lea ceas \u0219i punea trei mese \u00een casa sa s\u0103rmanilor, v\u0103duvelor, s\u0103racilor, str\u0103inilor \u0219i bolnavilor; iar el, \u00eentr-al nou\u0103lea ceas, se osp\u0103ta \u00eempreun\u0103 cu monahii cei str\u0103ini. Iar dac\u0103 se \u00eent\u00e2mpla \u00een vreo zi s\u0103 aib\u0103 pu\u021bini s\u0103raci la mesele puse \u00eenaintea lor \u0219i de i se \u00eent\u00e2mpla ca prea pu\u021bin\u0103 milostenie s\u0103 dea s\u0103racilor din obi\u0219nuitele sale \u00eendur\u0103ri, atunci, c\u0103z\u00e2nd la p\u0103m\u00e2nt \u00eenaintea lui Dumnezeu, zicea: \u201eNu sunt vrednic s\u0103 umblu pe p\u0103m\u00e2ntul Dumnezeului meu!\u201d<\/p>\n
So\u021bia lui se numea Aglaida, femeie binecredincioas\u0103 \u0219i tem\u0103toare de Dumnezeu, milostiv\u0103 \u0219i \u00eendur\u0103toare c\u0103tre s\u0103raci; \u00eens\u0103 fiind stearp\u0103, se ruga lui Dumnezeu, zic\u00e2nd: \u201eDoamne, pomene\u0219te-m\u0103 pe mine, nevrednica roaba Ta, \u0219i dezleag\u0103-mi nerodirea, ca s\u0103 m\u0103 \u00eenvrednicesc a m\u0103 numi \u0219i mam\u0103 de fii; d\u0103-ne fii, ca s\u0103 putem avea m\u00e2ng\u00e2iere \u00een via\u021ba noastr\u0103, \u00eempreun\u0103 cu b\u0103rbatul meu, \u0219i sprijinitor la b\u0103tr\u00e2ne\u021bile noastre\u201d. Aduc\u00e2ndu-\u0219i aminte Dumnezeu de d\u00e2nsa, dup\u0103 mila Sa, a d\u0103ruit rod p\u00e2ntecelui ei, c\u0103 a n\u0103scut fiu; \u0219i s-a veselit b\u0103rbatul ei \u0219i au botezat pe prunc, numindu-l Alexie. Iar c\u00e2nd a fost pruncul de \u0219ase ani, l-au dat s\u0103 \u00eenve\u021be carte \u0219i \u00een grab\u0103 a \u00eenv\u0103\u021bat gramatica, retorica \u0219i c\u0103r\u021bile biserice\u0219ti. Apoi \u0219i Scriptura dumnezeiasc\u0103 \u00eenv\u0103\u021b\u00e2nd-o bine, s-a f\u0103cut \u00een\u021belept t\u00e2n\u0103rul. Deci, socotind de\u0219ert\u0103ciunea lumii, \u0219i-a pus \u00een g\u00e2nd s\u0103 se lepede de bun\u0103t\u0103\u021bile cele vremelnice ale acestei vie\u021bi, ca s\u0103 mo\u0219teneasc\u0103 pe cele ve\u0219nice. \u0218i a \u00eenceput a-\u0219i osteni trupul, purt\u00e2nd \u00een tain\u0103 o hain\u0103 aspr\u0103 pe trupul s\u0103u.<\/p>\n
Dup\u0103 ce Alexie a ajuns la v\u00e2rsta cea des\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103 \u0219i la anii cei cuviincio\u0219i de c\u0103s\u0103torie, a zis Eufimian c\u0103tre femeia sa: \u201eS\u0103 facem nunt\u0103 fiului nostru\u201d. \u0218i s-a veselit Aglaida de cuvintele b\u0103rbatului s\u0103u; apoi, c\u0103z\u00e2nd la picioarele lui, a zis: \u201eS\u0103 \u00eent\u0103reasc\u0103 \u0219i s\u0103 s\u0103v\u00e2r\u0219easc\u0103 Dumnezeu cuv\u00e2ntul t\u0103u, ca s\u0103 v\u0103d \u00eenso\u021birea lui, s\u0103-i privesc fiii \u0219i se va veseli sufletul meu; dup\u0103 aceea voi putea mai mult s\u0103 ajut s\u0103racilor \u0219i sc\u0103p\u0103ta\u021bilor\u201d. Deci, au logodit pe Alexie, iubitul lor fiu, cu o fecioar\u0103 de neam \u00eemp\u0103r\u0103tesc \u0219i l-au cununat \u00een biserica Sf\u00e2ntului Bonifaciu, cu cinsti\u021bi arhierei \u0219i toat\u0103 ziua p\u00e2n\u0103 seara au petrecut \u00een veselii \u0219i \u00een d\u0103n\u021buiri.<\/p>\n
Dup\u0103 aceea, Eufimian a zis c\u0103tre mire: \u201eIntr\u0103, fiule, la mireasa ta, ca s\u0103-\u021bi vezi so\u021bia\u201d. Iar el, intr\u00e2nd \u00een c\u0103mar\u0103, a g\u0103sit-o st\u00e2nd pe un scaun de aur. \u0218i, sco\u021b\u00e2ndu-\u0219i inelul de aur \u0219i br\u00e2ul cel scump, le-a \u00eenvelit cu o basma de porfir\u0103 \u0219i le-a dat ei, zic\u00e2ndu-i: \u201eP\u0103ze\u0219te-le acestea \u0219i Dumnezeu s\u0103 fie cu noi, p\u00e2n\u0103 ce darul Lui va face ceva nou\u201d. Dup\u0103 aceea, s-a dus de la d\u00e2nsa. \u0218i, intr\u00e2nd \u00een casa sa cea deosebit\u0103, s-a dezbr\u0103cat de hainele cele \u021besute cu aur \u0219i s-a \u00eembr\u0103cat cu altele, mai proaste. Apoi, lu\u00e2nd ceva din bog\u0103\u021bia sa, aur \u0219i pietre scumpe, \u0219i ie\u0219ind noaptea \u00een tain\u0103 din palat \u0219i din cetate, a mers la mare \u0219i, afl\u00e2nd o corabie ce mergea spre Laodiceea, a intrat \u00eentr-\u00eensa. Apoi, d\u00e2nd plata cor\u0103bierului, a pornit, rug\u00e2ndu-se lui Dumnezeu \u0219i zic\u00e2nd: \u201eDumnezeule, Cel ce m-ai adus din p\u00e2ntecele maicii mele, izb\u0103ve\u0219te-m\u0103 \u0219i acum de aceast\u0103 de\u0219art\u0103 via\u021b\u0103 lumeasc\u0103 \u0219i m\u0103 \u00eenvrednice\u0219te la judecat\u0103 s\u0103 stau de-a dreapta Ta, \u00eempreun\u0103 cu to\u021bi cei ce \u021ai-au pl\u0103cut \u021aie!\u201d<\/p>\n
Sosind corabia \u00een Laodiceea, a ie\u0219it Sf\u00e2ntul Alexie la uscat. Apoi, afl\u00e2nd c\u0103l\u0103tori merg\u00e2nd spre Mesopotamia, s-a dus cu d\u00e2n\u0219ii la Edesa, cetatea Mesopotamiei, unde se afl\u0103 chipul cel nef\u0103cut de m\u00e2n\u0103 al Domnului nostru Iisus Hristos, pe care \u00censu\u0219i Domnul mai \u00eenainte de patima Sa cea de bun\u0103voie l-a trimis lui Avgar, domnul Edesei. V\u0103z\u00e2nd fericitul Alexie chipul lui Hristos, s-a bucurat \u0219i, v\u00e2nz\u00e2ndu-\u0219i acolo toate lucrurile cele de mare pre\u021b pe care le-a luat de acas\u0103, a \u00eemp\u0103r\u021bit la s\u0103raci aurul, s-a \u00eembr\u0103cat singur \u00eentr-o hain\u0103 veche a unui s\u0103rac \u0219i s-a f\u0103cut ca unul din cei care cer milostenie \u00een pridvorul bisericii Preacuratei St\u0103p\u00e2nei noastre N\u0103sc\u0103toare de Dumnezeu, postind totdeauna, gust\u00e2nd doar pu\u021bin\u0103 p\u00e2ine \u0219i ap\u0103; \u0219i \u00een toate duminicile se \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ea cu dumnezeie\u0219tile \u0219i preacuratele lui Hristos Taine. Iar dac\u0103 lua vreo milostenie de la iubitorii de Hristos, o \u00eemp\u0103r\u021bea \u0219i pe aceea la s\u0103racii mai b\u0103tr\u00e2ni, spre hran\u0103 lor. Privirea sa era plecat\u0103 spre p\u0103m\u00e2nt, iar mintea \u00eei era sus, \u00een\u021belep\u021bindu-se cu dumnezeiasc\u0103 g\u00e2ndire. \u0218i at\u00e2t de mult i se uscase trupul de multa \u00eenfr\u00e2nare, \u00eenc\u00e2t i se vestejise frumuse\u021bea fe\u021bei lui, vederea i se \u00eentunecase, ochii i se ad\u00e2nciser\u0103 \u0219i numai pielea \u0219i oasele i se vedeau.<\/p>\n
Dup\u0103 plecarea Sf\u00e2ntului Alexie din casa sa, p\u0103rin\u021bii lui, c\u00e2nd s-a luminat de ziu\u0103, au intrat \u00een c\u0103mara lui \u0219i, neg\u0103sind pe fiul lor, ci numai pe mireas\u0103 \u0219ez\u00e2nd posomor\u00e2ta \u0219i \u00eentristat\u0103, erau \u00een nepricepere. Deci, c\u0103ut\u00e2ndu-l \u00een toate p\u0103r\u021bile \u0219i neafl\u00e2ndu-l, au \u00eenceput a pl\u00e2nge cu amar, iar veselia li s-a \u00eentors \u00een t\u00e2nguire. Maica, intr\u00e2nd \u00een c\u0103mara sa, a \u00eenchis ferestrele \u0219i a a\u0219ternut un sac de nisip \u0219i, pres\u0103r\u00e2ndu-l cu cenu\u0219\u0103, s-a aruncat cu fa\u021ba \u00een jos, pl\u00e2ng\u00e2nd \u0219i t\u00e2nguindu-se. Apoi se ruga \u0219i zicea: \u201eNu m\u0103 voi scula de pe p\u0103m\u00e2ntul acesta, nici nu voi ie\u0219i din \u00eenchisoarea aceasta, p\u00e2n\u0103 ce nu voi \u0219ti ce s-a f\u0103cut cu singurul meu fiu, unde s-a ascuns \u0219i ce i s-a \u00eent\u00e2mplat\u201d. Iar mireasa, st\u00e2nd l\u00e2ng\u0103 d\u00e2nsa, cu lacrimi gr\u0103ia: \u201eNici eu de la tine nu m\u0103 voi duce, ci m\u0103 voi asem\u0103na turturelei celei iubitoare de pustie \u0219i de b\u0103rbat, care, dup\u0103 ce se v\u0103duve\u0219te de so\u021bul s\u0103u, \u00eel caut\u0103 prin mun\u021bi \u0219i prin v\u0103i, cu umilit\u0103 c\u00e2ntare, \u00eentrist\u00e2ndu-se. \u00cen acest chip \u0219i eu voi a\u0219tepta cu \u00eendelung\u0103 r\u0103bdare, p\u00e2n\u0103 ce voi auzi ceva despre b\u0103rbatul meu, unde este \u0219i ce fel de via\u021b\u0103 \u0219i-a ales\u201d.<\/p>\n
Sf\u00e2ntul Alexie a stat \u00een Edesa, l\u00e2ng\u0103 biserica Preasfintei de Dumnezeu N\u0103sc\u0103toare, \u0219aptesprezece ani \u0219i s-a f\u0103cut iubit lui Dumnezeu. Dup\u0103 aceasta, s-a f\u0103cut pentru d\u00e2nsul descoperire eclesiarhului, c\u0103ci acesta a v\u0103zut \u00een vedenie icoana Preasfintei N\u0103sc\u0103toare de Dumnezeu, gr\u0103ind c\u0103tre d\u00e2nsul: \u201eAd\u0103 \u00een biserica mea pe omul lui Dumnezeu, fiindc\u0103 este vrednic de cereasca \u00eemp\u0103r\u0103\u021bie; c\u0103ci rug\u0103ciunea lui se suie ca ni\u0219te t\u0103m\u00e2ie cu bun miros \u00eenaintea lui Dumnezeu \u0219i precum st\u0103 coroana pe capul \u00eemp\u0103r\u0103tesc, a\u0219a Duhul Sf\u00e2nt se odihne\u0219te peste d\u00e2nsul\u201d. Iar eclesiarhul, dup\u0103 vedenia aceea, c\u0103ut\u00e2nd pe un om ca acela \u0219i neafl\u00e2ndu-l, s-a \u00eentors spre icoana N\u0103sc\u0103toarei de Dumnezeu, rug\u00e2nd-o s\u0103-i arate pe omul lui Dumnezeu. \u0218i a auzit iar\u0103\u0219i \u00een vedenie cuv\u00e2nt de la Preasf\u00e2nta N\u0103sc\u0103toare de Dumnezeu, c\u0103 s\u0103racul cel ce \u0219ade \u00een pridvor la u\u0219a bisericii, acela este omul bisericii, acela este \u201eOmul lui Dumnezeu\u201d.<\/p>\n
Deci, afl\u00e2ndu-l eclesiarhul, l-a dus \u00een biseric\u0103, pentru ca s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00eentr-\u00eensa. Atunci s-a \u0219tiut de mul\u021bi via\u021ba lui cea sf\u00e2nt\u0103 \u0219i au \u00eenceput a-l cinsti. Iar Sf\u00e2ntul Alexie, fugind de slav\u0103 \u0219i cinstea omeneasc\u0103, s-a dus din cetatea Edesa, ne\u0219tiind nimeni. Merg\u00e2nd la limanul m\u0103rii, a aflat o corabie merg\u00e2nd spre Cilicia; deci s-a suit \u00eentr-\u00eensa, zic\u00e2nd c\u0103tre sine: \u201e\u00cen cetatea Ciliciei m\u0103 voi duce, unde nimeni nu m\u0103 \u0219tie, \u0219i voi r\u0103m\u00e2ne acolo \u00een biserica Sf\u00e2ntului Apostol Pavel\u201d.<\/p>\n
Plutind corabia, f\u0103r\u0103 de veste, prin purtarea de grij\u0103 a lui Dumnezeu, s-a f\u0103cut furtun\u0103 pe mare \u0219i, purt\u00e2ndu-se corabia de valuri mai multe zile, a \u00eenotat spre Roma. Apoi ie\u0219ind sf\u00e2ntul din corabie, a zis c\u0103tre sine: \u201eViu este Domnul Dumnezeul meu, nu voi \u00eengreuna pe nimeni, ci m\u0103 voi duce \u00een casa tat\u0103lui meu ca un necunoscut\u201d. Dar c\u00e2nd se apropia de cas\u0103, a \u00eent\u00e2mpinat pe tat\u0103l s\u0103u, la vremea pr\u00e2nzului, \u00eentorc\u00e2ndu-se de la palatele \u00eemp\u0103r\u0103te\u0219ti spre cas\u0103 cu mul\u021bime de slugi care mergeau \u00eenainte \u0219i dup\u0103 d\u00e2nsul.<\/p>\n
Deci, \u00eenchin\u00e2ndu-se lui p\u00e2n\u0103 la p\u0103m\u00e2nt, a strigat: \u201eRobule al Domnului, miluie\u0219te-m\u0103 pe mine, s\u0103racul \u0219i sc\u0103p\u0103tatul, \u0219i porunce\u0219te-mi ca s\u0103 fiu \u00eentr-un col\u021b al cur\u021bii tale, ca s\u0103 m\u0103 pot hr\u0103ni din sf\u0103r\u00e2miturile ce cad de la masa ta; iar Domnul va binecuv\u00e2nta anii t\u0103i \u0219i-\u021bi va da cereasca \u00eemp\u0103r\u0103\u021bie \u0219i dac\u0103 ai pe cineva dintre ai t\u0103i \u00eenstr\u0103inat, s\u0103n\u0103tos s\u0103 \u021bi-l \u00eentoarc\u0103\u201d.<\/p>\n
Eufimian, auzind pe s\u0103rac gr\u0103ind de str\u0103in\u0103tate, \u0219i-a adus aminte \u00eendat\u0103 de iubitul s\u0103u fiu, Alexie, \u0219i a l\u0103crimat. Apoi, \u00eendat\u0103 a ar\u0103tat mil\u0103 c\u0103tre s\u0103rac, poruncind s\u0103 stea \u00een curtea sa. Iar c\u0103tre slugile sale de cas\u0103 a zis: \u201eCine din voi va voi s\u0103 slujeasc\u0103 s\u0103racului acestuia \u0219i, de-i va pl\u0103cea, viu este Domnul Dumnezeul meu, c\u0103 va fi liber \u00een toate zilele vie\u021bii sale, \u0219i mo\u0219tenire va lua din casa mea. Deci, \u00eenaintea u\u0219ilor palatului meu s\u0103-i face\u021bi o c\u0103scioar\u0103 ca, intr\u00e2nd \u0219i ie\u0219ind eu, s\u0103 privesc spre d\u00e2nsul; apoi, din masa mea s\u0103 i se dea hrana \u0219i s\u0103 nu-l supere nimeni\u201d.<\/p>\n
\u00cencep\u00e2nd Sf\u00e2ntul Alexie a petrece \u00eenaintea palatelor \u00eemp\u0103r\u0103te\u0219ti, \u00een c\u0103su\u021ba cea mic\u0103, Eufimian \u00eei trimitea bucate \u00een toate zilele din masa sa, dar pe acelea le \u00eemp\u0103r\u021bea la al\u021bi s\u0103raci, iar el oprea numai p\u00e2ine \u0219i ap\u0103; \u0219i aceea, numai cu m\u0103sur\u0103 o gusta ca s\u0103 nu moar\u0103 de foame \u0219i de sete. \u00cen toate nop\u021bile petrecea f\u0103r\u0103 somn, \u00een rug\u0103ciune, iar duminicile se ducea la biseric\u0103 \u0219i se \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ea cu dumnezeie\u0219tile Taine. \u0218i minunat\u0103 \u00eei era r\u0103bdarea omului acestuia al lui Dumnezeu, c\u0103ci multe sup\u0103r\u0103ri \u0219i necazuri \u00eei f\u0103ceau slugile totdeauna, mai ales seara t\u00e2rziu. Pentru c\u0103 unii \u00eel loveau peste obraz, al\u021bii \u00eel tr\u0103geau de p\u0103r, al\u021bii \u00eel loveau peste grumaz, al\u021bii v\u0103rsau l\u0103turi peste capul lui, iar al\u021bii \u00eentr-alt chip \u00ee\u0219i b\u0103teau joc de d\u00e2nsul.<\/p>\n
Dar nebiruitul p\u0103timitor pe toate acelea le r\u0103bda t\u0103c\u00e2nd; c\u0103ci \u0219tia c\u0103, fiind \u00eendemna\u021bi de diavol, \u00eei f\u0103ceau ni\u0219te lucruri de batjocur\u0103 ca acelea; \u0219i spre acela se \u00eenarma cu rug\u0103ciunea, iar prin r\u0103bdare biruia me\u0219te\u0219ugul aceluia. Apoi \u0219i alta era pricina r\u0103bd\u0103rii lui minunate: \u00cen dreptul lui era fereastra palatului aceluia \u00een care locuia mireasa lui, care, ca o alt\u0103 Rut, n-a mai voit s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 \u00een casa tat\u0103lui s\u0103u, ci, \u00eempreun\u0103 cu soacra sa \u0219edea pl\u00e2ng\u00e2nd. \u0218i de multe ori auzea Sf\u00e2ntul Alexie c\u00e2nd se t\u00e2nguiau mireasa \u0219i maica sa, pentru d\u00e2nsul \u0219i gr\u0103iau cuvinte de jale \u0219i de pl\u00e2ngere; mireasa pentru v\u0103duvia ei, iar mama se t\u00e2nguia pentru lipsa fiului. Iar inima lui se sf\u0103r\u00e2ma cu jale de t\u00e2nguirea lor. \u00cens\u0103 cu dragostea pe care o avea sf\u00e2ntul c\u0103tre Dumnezeu, biruia dragostea trupeasc\u0103 c\u0103tre mireas\u0103 \u0219i c\u0103tre p\u0103rin\u021bi \u0219i jalea cea nesuferit\u0103 o r\u0103bda cu mul\u021bumire, pentru Dumnezeu.<\/p>\n
A\u0219a nevoindu-se el \u00een casa p\u0103rinteasc\u0103 \u0219aptesprezece ani, de nimeni n-a fost cunoscut cine este. Ci ca un s\u0103rac \u0219i str\u0103in se socotea de to\u021bi, el care era fiu, mo\u0219tenitor \u0219i st\u0103p\u00e2n al casei, batjocorindu-se de robii cei de cas\u0103 ca un str\u0103in \u0219i nemernic. Iar c\u00e2nd a voit Dumnezeu s\u0103-l ia din via\u021ba cea at\u00e2t de aspr\u0103, fiind \u00een s\u0103r\u0103cie \u0219i r\u0103bdare, \u0219i s\u0103-l duc\u0103 la via\u021ba \u0219i odihna cea ve\u0219nic\u0103, i-a descoperit ziua \u0219i ceasul mor\u021bii. Deci Sf\u00e2ntul Alexie, cer\u00e2nd de la sluga sa h\u00e2rtie, cerneal\u0103 \u0219i condei, \u0219i-a scris toat\u0103 via\u021ba sa; \u0219i oarecare taine, ce se \u0219tiau numai de p\u0103rin\u021bii s\u0103i, dup\u0103 care putea s\u0103 fie cunoscut de d\u00e2n\u0219ii: adic\u0103 cele ce le-a gr\u0103it c\u0103tre mireasa sa \u00een odaie, \u0219i cum i-a dat ei inelul \u0219i br\u00e2ul \u00eentr-o basma de porfir\u0103.<\/p>\n
La sf\u00e2r\u0219it a ad\u0103ugat \u0219i aceasta: \u201eRogu-v\u0103 pe voi, p\u0103rin\u021bii mei iubi\u021bi \u0219i preacinstita mea mireas\u0103, s\u0103 nu v\u0103 m\u00e2hni\u021bi pe mine, c\u0103 v-am f\u0103cut at\u00e2ta m\u00e2hnire, l\u0103s\u00e2ndu-v\u0103 singuri; \u0219i pe mine m\u0103 durea inima pentru durerea voastr\u0103, de multe ori am f\u0103cut rug\u0103ciune pentru voi c\u0103tre Dumnezeu, ca s\u0103 v\u0103 dea r\u0103bdare \u0219i s\u0103 v\u0103 \u00eenvredniceasc\u0103 \u00cemp\u0103r\u0103\u021biei Sale, iar eu n\u0103d\u0103jduiesc spre milostivirea Lui c\u0103 va \u00eemplini cererea mea, deoarece eu at\u00e2t de nemilostiv am fost c\u0103tre a voastr\u0103 t\u00e2nguire. Dar mai bine se cade fiec\u0103ruia s\u0103 asculte pe F\u0103c\u0103torul \u0219i M\u00e2ntuitorul s\u0103u, dec\u00e2t pe n\u0103sc\u0103torii s\u0103i; \u0219i cred c\u0103, pe c\u00e2t v-am m\u00e2hnit, pe at\u00e2t de mare bucurie ve\u021bi avea prin r\u0103spl\u0103tirea cea cereasc\u0103!\u201d Acestea scriindu-le, a petrecut rug\u00e2ndu-se lui Dumnezeu p\u00e2n\u0103 la ceasul mut\u0103rii sale la cele ve\u0219nice.<\/p>\n
\u00centr-o zi, preasfin\u021bitul pap\u0103 Inocen\u021biu (402-417), slujind \u00een soborniceasca biseric\u0103 a Sfin\u021bilor Apostoli \u0219i \u00eemp\u0103ratul Onorie st\u00e2nd de fa\u021b\u0103, la sf\u00e2r\u0219itul dumnezeie\u0219tii Liturghii s-a f\u0103cut un glas minunat din Sf\u00e2ntul Altar, \u00een auzul tuturor, zic\u00e2nd: Veni\u021bi la Mine to\u021bi cei osteni\u021bi \u0219i \u00eens\u0103rcina\u021bi \u0219i Eu v\u0103 voi odihni pe voi. Iar a doua zi, fiind vineri, omul lui Dumnezeu, Sf\u00e2ntul Alexie, s-a desp\u0103r\u021bit de trupul s\u0103u \u0219i s-a dus c\u0103tre Domnul. \u0218i s-a f\u0103cut glas din Altar \u00een biseric\u0103 ca \u0219i mai \u00eenainte, zic\u00e2nd: \u201e\u00cen casa lui Eufimian c\u0103uta\u021bi pe omul lui Dumnezeu!\u201d<\/p>\n
Iar \u00eemp\u0103ratul, \u00eentorc\u00e2ndu-se c\u0103tre Eufimian, a zis: \u201eAv\u00e2nd un dar ca acela \u00een casa ta, pentru ce nu ne-ai ar\u0103tat?\u201d Iar Eufimian a zis: \u201eViu este Domnul Dumnezeu, c\u0103 nimic nu \u0219tiu de aceasta!\u201d \u0218i chem\u00e2nd pe o slug\u0103 mai veche, i-a zis: \u201e\u0218tii pe cineva din cunoscu\u021bii t\u0103i, care s\u0103 aib\u0103 vreo fapt\u0103 bun\u0103 \u0219i s\u0103 fie pl\u0103cut lui Dumnezeu?\u201d R\u0103spuns-a sluga aceluia: \u201eViu este Domnul Dumnezeu, c\u0103 nu \u0219tiu, c\u0103ci to\u021bi sunt str\u0103ini de fapte bune \u0219i petrec cu nepl\u0103cere de Dumnezeu\u201d.<\/p>\n
Dup\u0103 ce a \u0219ezut \u00eemp\u0103ratul \u00eempreun\u0103 cu papa \u0219i cu boierii, \u0219i f\u0103c\u00e2ndu-se t\u0103cere, sluga care slujea Sf\u00e2ntului Alexie a zis c\u0103tre Eufimian: \u201eSt\u0103p\u00e2ne al meu, oare nu este acela omul lui Dumnezeu, adic\u0103 s\u0103racul ce mi l-ai \u00eencredin\u021bat mie? Pentru c\u0103 v\u0103d mari \u0219i minunate lucruri la el: \u00cen toate zilele poste\u0219te, gust\u00e2nd t\u00e2rziu numai pu\u021bin\u0103 p\u00e2ine \u0219i ap\u0103, \u00een toate duminicile se \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219e\u0219te cu dumnezeie\u0219tile Taine \u0219i \u00een toate nop\u021bile petrece f\u0103r\u0103 somn la rug\u0103ciune. Apoi \u0219i oarecare copii de ai no\u0219tri multe sup\u0103r\u0103ri \u00eei f\u0103ceau lui, lovindu-l peste obraz, tr\u0103g\u00e2ndu-l de p\u0103r \u0219i cu l\u0103turi ud\u00e2ndu-l, iar el pe toate acelea cu bucurie \u0219i bl\u00e2nde\u021be le r\u0103bda\u201d.<\/p>\n
Eufimian, auzind acestea, \u00eendat\u0103 a alergat la c\u0103scioara s\u0103racului \u0219i, strig\u00e2ndu-l prin fereastr\u0103 de trei ori, n-a auzit r\u0103spuns. A intrat \u00een\u0103untru \u0219i a aflat pe omul lui Dumnezeu cu bun\u0103cuviin\u021b\u0103 z\u0103c\u00e2nd mort, av\u00e2nd fa\u021ba acoperit\u0103 \u0219i o h\u00e2rtie str\u00e2ns\u0103 \u021bin\u00e2nd \u00een m\u00e2na dreapt\u0103. Iar c\u00e2nd i-a descoperit fa\u021ba, a v\u0103zut-o str\u0103lucit\u0103 cu darul, ca o fa\u021b\u0103 de \u00eenger.<\/p>\n
F\u0103c\u00e2ndu-se t\u0103cere mare, a \u00eenceput arhivarul a citi cu mare glas h\u00e2rtia aceea. Iar c\u00e2nd a ajuns p\u00e2n\u0103 la acel loc unde era scris despre p\u0103rin\u021bi \u0219i despre mireas\u0103 \u0219i pentru inelul \u0219i br\u00e2ul cel dat de d\u00e2nsul miresei \u00een c\u0103mar\u0103, a cunoscut Eufimian pe Alexie, fiul s\u0103u, \u0219i a c\u0103zut pe pieptul lui, cuprinz\u00e2ndu-l \u0219i s\u0103rut\u00e2ndu-l cu dragoste \u0219i cu t\u00e2nguire strig\u00e2nd: \u201eO, vai mie, fiul meu preaiubit, pentru ce ne-ai f\u0103cut nou\u0103 astfel? Pentru ce at\u00e2t de mare m\u00e2hnire ne-ai adus nou\u0103? Vai mie, fiul meu, c\u00e2\u021bi ani \u00een casa aceasta petrec\u00e2nd \u0219i t\u00e2nguirea p\u0103rinteasc\u0103 v\u0103z\u00e2nd-o, nu te-ai ar\u0103tat pe sine\u021bi, nici ai m\u00e2ng\u00e2iat b\u0103tr\u00e2ne\u021bile noastre, fiind \u00een acea amar\u0103 m\u00e2hnire pentru tine! O, vai mie, fiul meu preadorit, dragostea mea, m\u00e2ng\u00e2ierea sufletului meu, ce voi face acum? Oare pentru moartea ta voi pl\u00e2nge sau pentru aflarea ta voi pr\u0103znui?\u201d \u0218i se t\u00e2nguia Eufimian nem\u00e2ng\u00e2iat, smulg\u00e2ndu-\u0219i c\u0103runte\u021bile sale.<\/p>\n
Iar Aglaida, so\u021bia, auzind t\u00e2nguirile b\u0103rbatului \u0219i \u00een\u0219tiin\u021b\u00e2ndu-se cum c\u0103 s\u0103racul acela care a murit este fiul ei, a deschis u\u0219ile c\u0103m\u0103rii sale \u0219i a alergat acolo, smulg\u00e2ndu-\u0219i p\u0103rul despletit \u0219i hainele sale rup\u00e2ndu-\u0219i \u0219i spre cer cu umilin\u021b\u0103 privind; iar c\u0103tre poporul cel mult str\u00e2ns, cu rug\u0103minte striga: \u201eDa\u021bi-mi loc, o, popoarelor, da\u021bi-mi loc ca s\u0103-mi v\u0103d a mea n\u0103dejde. Da\u021bi-mi cale ca s\u0103-mi v\u0103d \u0219i s\u0103 cuprind pe singurul \u0219i iubitul meu fiu\u201d.<\/p>\n
Apoi sosind, s-a aruncat peste cinstitul trup al fiului s\u0103u, cuprinz\u00e2ndu-l cu dragoste s\u0103rut\u00e2ndu-l \u0219i zic\u00e2nd: \u201eVai mie, st\u0103p\u00e2nul meu! Vai, dulcele meu fiu, pentru ce ai f\u0103cut aceasta? Pentru ce acest fel de m\u00e2hnire ai pus \u00een sufletele noastre? Vai mie, lumina ochilor mei, cum nu te-ai cunoscut de noi at\u00e2\u021bia ani, vie\u021buind \u00eempreun\u0103 cu noi? Cum nu te-ai umilit, auzind totdeauna t\u00e2nguirile noastre cele amare pentru tine \u0219i nu te-ai ar\u0103tat nou\u0103?\u201d Asemenea \u0219i mireasa, care petrecea de treizeci \u0219i patru de ani f\u0103r\u0103 de mirele s\u0103u, purt\u00e2nd haine negre, c\u0103z\u00e2nd la sfintele moa\u0219te, izvoare de lacrimi scotea, ud\u00e2nd cu d\u00e2nsele cinstitul trup al iubitului s\u0103u. Apoi, cu nes\u0103\u021bioas\u0103 dragoste s\u0103rut\u00e2ndu-l, se t\u00e2nguia cu amar, fiind nem\u00e2ng\u00e2iat\u0103: \u201eVai mie! Amar mie!\u201d \u0219i alte multe cuvinte de jale cu umilin\u021b\u0103 zicea, \u00eenc\u00e2t to\u021bi, pentru t\u00e2nguirea ei, se porneau spre pl\u00e2ngere; \u0219i pl\u00e2ngeau to\u021bi \u00eempreun\u0103, l\u0103crim\u00e2nd cu p\u0103rin\u021bii \u0219i cu mireasa.<\/p>\n
Toat\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2na aceea p\u0103rin\u021bii \u0219i mireasa sa au \u0219ezut \u00een biseric\u0103, pl\u00e2ng\u00e2nd l\u00e2ng\u0103 cinstitele moa\u0219te. Dar \u00eemp\u0103ratul a poruncit s\u0103 se preg\u0103teasc\u0103 o racl\u0103 de marmur\u0103 \u0219i de smaragd \u0219i s\u0103 o \u00eempodobeasc\u0103 cu aur, apoi au pus \u00eentr-\u00eensa pe Sf\u00e2ntul Alexie, omul lui Dumnezeu. \u0218i \u00eendat\u0103 a izvor\u00e2t din sfintele moa\u0219te mir cu bun\u0103 mireasm\u0103 \u0219i a umplut racla, \u00eenc\u00e2t se ungeau cu acel mir to\u021bi pentru vindecarea tuturor neputin\u021belor. \u0218i au f\u0103cut \u00eengropare cinstit\u0103 Sf\u00e2ntului Alexie, omul lui Dumnezeu, sl\u0103vind pe Dumnezeu, Cel pream\u0103rit \u0219i \u00eenchinat \u00een Treime.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Pe vremea dreptcredincio\u0219ilor \u00eemp\u0103ra\u021bi Arcadie (395-408) \u0219i Onorie (395-423) a fost \u00een Roma cea veche un b\u0103rbat dreptcredincios, anume Eufimian,<\/p>\n","protected":false},"author":4,"featured_media":8847,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","footnotes":""},"categories":[34],"tags":[],"class_list":["post-8846","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-religie"],"yoast_head":"\n